Kyfoplastia este o alta tehnica minim/invaziva, ce prezinta cateva diferenta semnificative fata de vertebropalstie.

Dupa cum se vede principalele avantaje ale kyfoplastiei sunt corectarea diformitatii prin restabilirea inaltimii vertebrei afectate si reducere riscului de scurgere a cimentului in afara corpului vertebral, deoarece injectarea se realizeaza intr-o cavitate preformata cu o presiune de pana la 20 atm.

Complicatiile raportate dupa vertebroplastie (embolie cu ciment, cu grasime sau maduva osoasa, pierderea cimentului in afara vertebrei, inclusiv in canalul vertebral) au facut ca kyfoplastia sa fie considerata prima optiune de tratament in cazul fracturilor vertebrale osteoporotice. Aceasta restabileste inaltimea vertebrei si reduce deformarea coloanei.

Exista cateva diferente intre kitturile de vertebroplastie folosite, care tin de metoda de restabilirea a inaltimii vertebrale. In clinica noastra avem la dispozitie atat sistemul cu balonas, cat si cel cu stenturi.

In sistemul cu balonas, pe canula de lucru se introduce un catater prevazut cu balonas care se umfla sub presiune, determinand astfel expandarea corpului vertebral fracturat. Ulterior cavitatea astfel creata se umple cu ciment osos.

Kyfoplastie cu balonas (reprezentare schematica)

In sistemul cu stenturi pe canula de lucru se introduce un cateter prevazut cu un stent metalic compactat care se desface elipsoidal sub presiune, determinand astfel o cavitate metalica in care se introduce cimentul.

Kyfoplastie cu stenturi (reprezentare schematica)

Indicatiile Kyfoplastiei:

• Pacienti cu fracturi vertebrale in care peretele posterior nu este afectat, tip Genant 2 si 3, cu unghi de cifoza > 15^o.
• Fracturi tip A1 si A3.1 in clasificarea AO.
• Asociata cu fixare interna pentru fracturi tip A3.1, A3.2, B1.2, B2.3 in clasificarea AO.
• Osteoliza vertebrala in cadrul mielomului multiplu.
• Tipuri agresive de hemangioame vertebrale.

Contraindicatii:

• Durere vertebrala de alta cauza.
• Infectie.
• Vizualizare fluoroscopica dificila (leziuni toracale inalte, pacienti obezi).
• Asocierea cu distrugere severa a pediculilor vertebrali.
• Insuficienta severa cardiaca sau pulmonara.
• Alergie la componentele cimentului.
• Vertebra plana (prabusita complet).
• Fracturi instabile prin lezarea coloanei posterioare.
• Sarcina.
• Tumori osteoblastice.

Beneficiile Kyfoplastiei:

• Corecteaza diformitatea prin fractura a coloanei putand corecta unghiul de cifoza cu 7-8^o.
• Previne fractura corpilor vertebrali adiacenti.
• Reducerea semnificativa a durerii dupa 24 de ore in 90% din cazuri.
• Permite reluarea rapida a activitatilor cotidiene.
• Scurteaza timpul de recuperare.
• Incizie minima la nivelul tegumentului, evitând complicatiile asociate cu interventia deschisa.

Evaluarea preoperatorie:

• Anamneza si examenul clinic determina nivelul la care trebuie efectuata interventia. Studiile clinice realizate indica posibilitatea efectuarii vertebropalstiei la 3 niveluri afectate in aceeasi sesiune operatorie.
• Daca paceintul ia anticoagulante orale acestea se intrerup inaintea interventiei, fiind necesar un INR < 1,5.
• Evaluarea imagistica presupune:
  • Radiografie de coloana in incidente de fata si de profil; la nevoie, pentru evaluarea instabilitatii fracturii se pot realiza si incidente in decubit dorsal sau in hiperextensie.
  • Examenul IRM de coloana indica vechimea fracturii (hiperintensitate in incidenta STIR) functie de care este indicata metoda.
  • Examenul CT de coloana se realizeaza pentru pacientii ce nu pot efectua IRM.

Interventia propriuzisa:

Pacientul este in decubit ventral, sub anestezie generala sau locala.

Cu ajutorul C-arm ului se repereaza nivelul vertebrei fracturate si se introduc sub control radiologic trocarele de abord. Pentru nivelele verterale T10-L5 kyfoplastia se face pe cale transpediculara si parapedicular pentru cele toracale. Pentru nivelele vertebrale T5-T12 este indicat abordul extrapedicular. In acest caz punctul de intrare al trocarului in os este la jonctiunea dintre apofiza transversa si procesul articular superior, adica lateral de inelul pedicular pe imaginile AP si in partea inferioara a pediculului pe imaginile laterale.

Kyfoplastie cu balonet (imagini intraoperatorii)

Dupa pozitionarea trocarelor la nivelul corpului vertebral pe traiectul acestora se introduc canulele de lucru. Dupa insertia canulei pe traiectoria potrivita, se poate face o biopsie osoasa, apoi se creaza o cavitate in corpul vertebral care se mareste prin umflarea balonului de kyfoplastie pâna când se restabileste inaltimea vertebrei (placile cartilaginoase devin paralele), urmând ca in final cavitatea sa se umple cu ciment. Cimentul trebuie sa fie suficient de vascos, pentru a nu intra in sistemul venos sau in canalul vertebral.

Canulele se extrag si se sutureaza orificiile tegumentare. Se verifica radiologic prezenta cimentului la nivelul corpului vertebral.

Parteneri: Synthes prin Ronda Medical.