PATOLOGIE OSOASA

FRACTURILE VERTEBRALE PE OS PATOLOGIC

Sunt fracturile care survin pe un os modificat fie de osteoporoza sistemica, fie de diferite procese tumorale, primare (plasmocitom, mielom multiplu) sau metastatice, care afecteaza vertebra. Os patologic este si osul deja bolnav din pricina unor procese infectioase, cum ar fi osul afectat de osteomielita sau osul dupa iradiere in tratamentele din cancer. Deoarece cele mai frecvente cazuri se produc pe fondul osteoporozei vom discuta mai pe larg despre aceasta.

Osteoporoza este o boala sistemica degenerativa caracterizata prin pierdere osoasa sau oase fragile. Dupa vasrta de 40 de ani procesele de degradare osoasa incep sa predomine fata de cele de regenerare. Dezechilibrul se accentueaza odata cu inaintarea in varsta. Desi aspectul exterior al osului pare normal, substanta osoasa de la interior se dezintegreaza. in locul unei retele dense de travee osoase, osul contine un numar redus de travee fragile.

Osul afectat suporta are o rezistenta mai mica fata de osul normal. De obicei osteoporoza este diagnosticata in urma unei fracturi, boala in sine nefiind dureroasa. Fracturile determina durere vertebrala severa, cu reducerea mobilitatii si a calitatii vietii.

Osteoporoza afecteaza de obicei oasele scurte si groase, coloana vertebrala fiind cel mai frecvent afectata de fracturile de acest fel, in special la nivel toracal si lombar, unde presiunile asupra osului sunt crescute. in Europa anual se inregistreaza 450.000 fracturi asociate osteoporozei, iar in S.U.A. cifra este de aproximativ 700.000. Ca distributie pe sexe, femeile sunt de 2,3 ori mai afectate decat barbatii.

Majoritatea fracturilor de corp vertebral nu necesita tratament chirurgical. in conditii favorabile osul isi recapata rezistenta si durerea cedeaza. Repausul la pat si fizioterapie pentru tonifierea musculaturii grabesc recuperarea.

Daca durerea este severa sau persista mult timp dupa momentul fracturii, trebuie luat in considerare tratamentul chirurgical. Pe langa interventiile chirurgicale clasice, ce presupun stabilizarea vertebrelor cu tije si suruburi in cadrul unor interventii chirurgicale deschise, in prezent sunt disponibile si in tara noastra metodele minim-invazive, prin care se injecteaza prin piele un "ciment osos" care interactioneaza cu structurile osoase, stabilizand vertebra si permitandu-i sa faca fata solicitarilor mecanice.

Din aceasta categorie de metode minim-invazive fac parte Vertebroplastia si Kyphoplastia.